marți, 3 septembrie 2013

Choco Me, o ciocolată perfectă.

Ce-ar fi într-o zi să lăsaţi baltă tot ce aţi facut până acum şi să vă apucaţi de fabricat ciocolată de lux? Cam aşa a făcut un tânăr economist budapestan Meszaros Gabor care înainte de a împlini 30 de ani, deşi lucra într-o companie internaţională în capitala Ungariei, a lăsat totul baltă şi a plecat în Belgia să înveţe meseria de chocolatier.* 
La terminarea cursurilor s-a întors la Budapesta unde într-un fost atelier de reparat maşini s-a apucat să confecţioneze ciocolată artizanală. Era în 2010, când afacerile cădeau una câte una şi când consumul era la pământ. Cu migală, răbdare şi multă atenţie pentru tot, domnul Meszaros a construit în 3 ani un brand care astăzi este cunoscut în mai bine de zece ţări, inclusiv în România.
Me at choco Me.
Ma Me at Choco Me.
Am avut onoarea să particip la aniversarea a trei ani de la lansarea ciocolatei Choco Me la Budapesta.
Lume multă, prieteni, furnizori, distribuitori, dar mai ales presă de specialitate culinară, inclusiv cei mai tari gasztroblogeri maghiari. Catering ireproşabil, vinuri deosebite de la PivniţaGere Attila din Villany, o localitate din sudul extrem al ţării de la graniţa cu Croaţia, cu care Choco Me colaborează, producând ciocolată pentru consumat împreună cu vinurile Gere. 
Dincolo de festivitate, cel mai important mi s-a părut posibilitatea de a vizita mica fabrică de ciocolată, mai bine zis un atelier, impecabil amenajat şi funcţional, ireproşabil din punctul de vedere al circuitelor funcţionale, al igienei şi al conduitei personalului. Instalaţii semiautomate şi automate de procesat (topit) ciocolata, camere frig de depozitare şi nenumărate recipiente de ingredienţi de pus în ciocolată, în special fructe liofilizate. Căci principala metodă de fabricare artizanală a ciocolatei Choco Me este aceea de a fi amestecată, ornată, cu fructe şi legume liofilizate, sâmburi, petale de flori, fire de aur, sau argint. Sau ce vreţi voi. În timpul vizitei am găsit şi o cutie de bombone gumate Haribo Bonbon,  comandate special pentru un fan al acestor dulciuri, care au fost incluse în ciocolată. 

Kiwi, mango, struguri, portocale, cocos, limete, chili, prune, pere, mere, piersici, caise, cireşe, fragi, căpşuni, zmeură, alune de zeci de feluri, ghimbir, iată doar o mică parte din ingredientele care intră în diverse combinaţii, sau singure, în ciocolată, pentru a creea bunătăţi de neînchipuit. Toate ingredientele sunt certificate, majoritatea produse în Germania, Olanda, sau în cazul ciocolatei în Belgia. Poţi să-ţi creezi singur ciocolata pe care-o doreşti, combinând visele din livada copilăriei cu aromele exotice de la antipozi.

O astfel de iniţiativă, combinată cu înalta calitate a produselor şi concepţia afacerii, au adus pentru Choco Me o ploaie de premii în ultimii doi-trei ani: pentru inovaţie, pentru calitate, pentru design, pentru ambalaje, precum şi premiul pentru antrepenorul anului 2012 în Ungaria pentru Gabi Meszaros.
Mai multe detalii pe site-ul firmei, care are pagina şi în limba română: chocome.ro. Pofta bună!

*(Chocolatier: cofetar care creează dulciuri din ciocolată, diferit de fabricantul de ciocolată care fabrică acest produs din boabe de cacao).

luni, 2 septembrie 2013

O cina rapidă: Salsicce e Pomodori

Cu ani de zile în urmă am văzut un film interesant, despre un restaurant italian din New York şi despre oamenii care lucrau în el. Patronul un tip de modă veche, avea un fiu şcolit în arta culinară la Paris, dar pe care nu-l lăsa să gătească sofisticat pentru a nu-şi pierde clienţii tradiţionali din Mica Italie. Dar aceştia erau din ce în ce mai puţini şi afacerile scârţâiau, iar din cauza datoriilor la bănci, restaurantul era pe puctul de a se închide. Şi de aici o serie întreagă de întâmplări, condimentate cu un alt fiu nelegitim care ţinea de fapt restaurantul, cu conflicte între generaţii şi între stilurile de artă culinară, cu mafia, etc.. Un film bun. Când o să-mi aduc aminte am să vă dau şi titlul, pâna atunci doar reţeta. 
Agresat de rafinamentul bucătărie franceze care tindea să elimine bucătăria tradiţională paesano, bătrânul patron italian cere fiului nelegitim să-i gătească Salsicce e Pomodori, adică cârnaţi cu roşii. Am încercat şi eu reţeta de mai multe ori, care tradiţional se face cu roşii galbene şi cârnaţi proaspeţi de porc, dar cum la noi tomatele galbene sunt o raritate, iar cârnaţii proaspeţi vara trebuiesc folosiţi cu grijă, cel mai adesea prepar acest fel de mâncare rapidă din cârnaţi albi (Thiringer Rostbratwurst) şi tomate roşii.

MATERIALE NECESARE: (2 persoane)
  1. 2 perechi de thuringeri
  2. 600 g roşii bine coapte
  3. 1 ceapă roşie
  4. 2 linguri de ulei de măsline
  5. sare, piper
  6. frunze de busuioc

PREPARARE: 20 minute

  • roşiile se opăresc şi se curăţă de coajă, apoi se taie cubuleţe
  • ceapa se taie mărunt şi se căleşte în tigaie în uleiul de măsline
  • adăugăm roşiile, dăm un praf de sare şi unul de piper şi acoperim cu un capac. Amestecăm, până roşiile devin pastă semi-lichidă
  • adăugăm cârnaţii şi-i acoperim cu sosul de roşii fierbinte
  • cu un minut înainte de a servi adăugam câteva frunze de busuioc şi ornăm farfuria cu alte frunze de busuioc.
SERVIRE: acest fel de mâncare este o îmbinare a două tendinţe culinare, cea latină şi cea germană, cu un efect neaşteptat de interesant pentru papilele gustative. L-am întâlnit în Tirolul de sud, regiune austriacă făcută cadou Italiei după Primul Război Mondial, unde Mussolini în cei 20 de ani cât a condus Italia a colonizat numeroşi italieni din sud, care au adus cu ei propriile lor preferinţe culinare, altoindu-le pe fondul bucătariei teutone. Drept urmare nu pot să vă recomand altceva decât un vin din regiunea sud tiroleză, cum ar fi minunatele vinuri roşii din Abbazia di Novicella pe care le-am încercat: Kalterersee Auslese, St. Magdalener, Zweigelt, sau Lagrein.
Poftă bună!
Aşa arată cu roşii galbene.