O cina rapidă: Salsicce e Pomodori

Cu ani de zile în urmă am văzut un film interesant, despre un restaurant italian din New York şi despre oamenii care lucrau în el. Patronul un tip de modă veche, avea un fiu şcolit în arta culinară la Paris, dar pe care nu-l lăsa să gătească sofisticat pentru a nu-şi pierde clienţii tradiţionali din Mica Italie. Dar aceştia erau din ce în ce mai puţini şi afacerile scârţâiau, iar din cauza datoriilor la bănci, restaurantul era pe puctul de a se închide. Şi de aici o serie întreagă de întâmplări, condimentate cu un alt fiu nelegitim care ţinea de fapt restaurantul, cu conflicte între generaţii şi între stilurile de artă culinară, cu mafia, etc.. Un film bun. Când o să-mi aduc aminte am să vă dau şi titlul, pâna atunci doar reţeta. 
Agresat de rafinamentul bucătărie franceze care tindea să elimine bucătăria tradiţională paesano, bătrânul patron italian cere fiului nelegitim să-i gătească Salsicce e Pomodori, adică cârnaţi cu roşii. Am încercat şi eu reţeta de mai multe ori, care tradiţional se face cu roşii galbene şi cârnaţi proaspeţi de porc, dar cum la noi tomatele galbene sunt o raritate, iar cârnaţii proaspeţi vara trebuiesc folosiţi cu grijă, cel mai adesea prepar acest fel de mâncare rapidă din cârnaţi albi (Thiringer Rostbratwurst) şi tomate roşii.

MATERIALE NECESARE: (2 persoane)

1. 2 perechi de thuringeri
2. 600 g roşii bine coapte
3. 1 ceapă roşie
4. 2 linguri de ulei de măsline
5. sare, piper
6. frunze de busuioc
   

PREPARARE: 20 minute

• roşiile se opăresc şi se curăţă de coajă, apoi se taie cubuleţe
• ceapa se taie mărunt şi se căleşte în tigaie în uleiul de măsline
  
• adăugăm roşiile, dăm un praf de sare şi unul de piper şi acoperim cu un capac. Amestecăm, până roşiile devin pastă semi-lichidă
  
• adăugăm cârnaţii şi-i acoperim cu sosul de roşii fierbinte
  
• cu un minut înainte de a servi adăugam câteva frunze de busuioc şi ornăm farfuria cu alte frunze de busuioc.

SERVIRE: acest fel de mâncare este o îmbinare a două tendinţe culinare, cea latină şi cea germană, cu un efect neaşteptat de interesant pentru papilele gustative. L-am întâlnit în Tirolul de sud, regiune austriacă făcută cadou Italiei după Primul Război Mondial, unde Mussolini în cei 20 de ani cât a condus Italia a colonizat numeroşi italieni din sud, care au adus cu ei propriile lor preferinţe culinare, altoindu-le pe fondul bucătariei teutone. Drept urmare nu pot să vă recomand altceva decât un vin din regiunea sud tiroleză, cum ar fi minunatele vinuri roşii din Abbazia di Novicella pe care le-am încercat: Kalterersee Auslese, St. Magdalener, Zweigelt, sau Lagrein.

Poftă bună!

Aşa arată cu roşii galbene.