Somon fript cu garnitură de quinoa

Zilele trecute am avut ocazia să gătesc quinoa, o plantă care anul acesta va fi sărbătorită ca planta anului, sau altfel zis „2013 este Anul Quinoa”. Numită şi „mama grânelor” de către incaşi, quinoua nu este aşa cum s-ar crede la prima vedere o cereală, ci seminţele unei plante din aceiaşi familie cu spanacul şi cu sfecla. Descoperită de amerindienii din zona andină, planta a fost selectionată mii de ani de incaşi şi de celelalte popoare precolumbiene, pentru faptul că este rezistentă la boli şi secetă, foarte hrănitoare şi se poate cultiva pe orice fel de teren. Ţările andine sunt cele mai mari cultivatoare de quinoa, planta intrând din anii’70 în atenţia nutriţioniştilor pentru conţinutul ridicat în proteine, fier şi omega-3. Cei mai mari producători sunt Bolivia, Peru şi Ecuador, iar cei mai mari consumatori sunt SUA, Canada şi Europa vestică.

Aspectul boabelor de quinoa înainte de a fi fierte.

Cum se găteşte?

Pentru îndepărtarea saponinei, care este prezentă în boabele de quinoa, acestea trebuiesc opărite înainte de a fi gătite. Turnăm aşadar apă clocotită peste 200g de quinoua şi amestecăm uşor cu o lingură de lemn. După 5 minute strecurăm seminţele de quinoua şi le punem într-un vas pentru fiert, adăugând o cantitate dublă de apă (400 ml) şi un praf de sare. Fierbem după ceas 15 minute, amestecând uşor. Putem gusta pentru a vedea dacă boabele sunt fierte. Răcim fiertura, iar după ce s-a răcit adaugăm ceapă roşie taiată fideluţă, un ardei capia tăiat felii, un boţ de unt, iar dacă vrem să fim cât mai aproape de bucătăria andină, putem pune în amestec fasole roşie boabe, bine fiartă, porumb şi 2-3 chili. 

Cât despre somon am respectat reţeta clasică a lui Rex Hunt: peştele se condimentează prin ungere cu pastă de muştar pe ambele părţi şi se frige în unt topit, la tigaie.

 Pofta bună!